Dă-i lui Kingster

Într-o dimineață, când Gregor Samsa s-a trezit din vise tulburi, s-a trezit transformat în patul său într-un vierme oribil.
Stătea întins pe spate ca o armură și, dacă ridica puțin capul, își putea vedea burta maronie, ușor bombată și împărțită de arcuri în secțiuni rigide.
Așternutul abia reușea să-l acopere și părea gata să alunece în orice moment.
Picioarele lui numeroase, jalnic de subțiri în comparație cu mărimea restului lui, se agitau neputincioase în timp ce el privea.
“Ce s-a întâmplat cu mine?”, se gândea el.
Nu era un vis.
Era camera lui, o cameră umană adevărată.

Într-o dimineață, când Gregor Samsa s-a trezit din vise tulburi, s-a trezit transformat în patul său într-un vierme oribil.
Stătea întins pe spate ca o armură și, dacă ridica puțin capul, își putea vedea burta maronie, ușor bombată și împărțită de arcuri în secțiuni rigide.
Așternutul abia reușea să-l acopere și părea gata să alunece în orice moment.
Picioarele lui numeroase, jalnic de subțiri în comparație cu mărimea restului lui, se agitau neputincioase în timp ce el privea.
“Ce s-a întâmplat cu mine?”, se gândea el.
Nu era un vis.
Era camera lui, o cameră umană adevărată.

Într-o dimineață, când Gregor Samsa s-a trezit din vise tulburi, s-a trezit transformat în patul său într-un vierme oribil.
Stătea întins pe spate ca o armură și, dacă ridica puțin capul, își putea vedea burta maronie, ușor bombată și împărțită de arcuri în secțiuni rigide.
Așternutul abia reușea să-l acopere și părea gata să alunece în orice moment.
Picioarele lui numeroase, jalnic de subțiri în comparație cu mărimea restului lui, se agitau neputincioase în timp ce el privea.
“Ce s-a întâmplat cu mine?”, se gândea el.
Nu era un vis.
Camera lui, o cameră de om adevărat.

Într-o dimineață, când Gregor Samsa s-a trezit din vise tulburi, s-a trezit transformat în patul său într-un vierme oribil.
Stătea întins pe spate ca o armură și, dacă ridica puțin capul, își putea vedea burta maronie, ușor bombată și împărțită de arcuri în secțiuni rigide.
Așternutul abia reușea să-l acopere și părea gata să alunece în orice moment.
Picioarele lui numeroase, jalnic de subțiri în comparație cu mărimea restului lui, se agitau neputincioase în timp ce el privea.
“Ce s-a întâmplat cu mine?”, se gândea el.
Nu era un vis.
Camera lui, o cameră de om adevărat.